Fişe de lucru

Din experienţa mea, copiii dislexici lucrează cu plăcere pe materiale simple, ca acestea pe care le voi propune aici. Conţinuturile sunt, desigur, mult SUB exigenţele programei şcolare. Ceea ce contează este ca “tema” să fie inteligibilă pentru copil şi ca el să lucreze, pe cât posibil, AUTONOM – fără prea multe “sugestii” suplimentare din partea adultului. Numai aşa va putea dezvolta, treptat, sentimentul că are un minim control asupra activităţilor de scris-citit.

În conceperea acestor fişe am urmat câteva criterii formale:

  • scopul temei să fie simplu, inteligibil, clar circumscris;
  • timpul de muncă necesar rezolvării să fie rezonabil (5-10 minute);
  • scrisul să fie spaţiat, cu evitarea textelor lungi şi compacte.

În ce priveşte conţinutul, aceste fişe au fost elaborate oarecum “din mers”, în funcţie de natura dificultăţilor pe care le-am întâlnit la copiii cu care am lucrat efectiv. Prin urmare, ele nu acoperă toate problemele pe care se cuvine să intervenim. Voi face totuşi o încadrare sistematică a acestora, în ideea că astfel cititorii se vor putea inspira pentru a crea la rândul lor materiale adaptate situaţiilor de învăţare/ recuperare. Astfel, conţinuturile s-ar putea include în categoriile:

  • metafonologie – pentru exersarea lucrului pe literă/fonem
  • latura morfo-sintactică a limbii
  • aspecte lexicale şi de comprehensiune a textului

În fine, precizez că utilitatea unor astfel de fişe nu stă în simpla lor “aplicare” şi nu este suficient să constatăm dacă, da sau nu, copilul le-a putut “rezolva”. La fiecare temă putem (şi este cazul!) să facem 3-4 reveniri pe text, în ordinea: citit-scris-citit, item cu item, iar la final re-citirea integrală a fişei rezolvate. Este un mod mai atractiv şi mai valorizant, pentru copil, de a repeta  (de cât mai multe ori!) un material oarecare.